Scriam in numarul de vineri despre cazul valetului de la Ambasada Angliei din Ankara, care, in octombrie 1943, a vandut Germaniei documente secrete ale aliatilor aflate in seiful ambasadei. A primit frumoasa suma de 20.000 de lire sterline, urmand sa mai primeasca inca 15.000, pentru fiecare nou lot de documente.

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (I)

Jocul continua, dar nu se intampla nimic

Celor de la Berlin nu le-a venit sa creada ca au pus mana pe asemenea comoara, au continuat sa-i trimita atasatului Moizysch cate 15.000 de lire englezesti pentru fiecare microfilm, dar nu s-au abtinut de la prudenta.

Logica era simpla. Daca spionul ii serveste sincer, razboiul ar fi ca si castigat. Dar daca este o intoxicare, daca documentele sunt o nada a aliatilor, ca sa trimita razboiul Germaniei pe piste false, ar fi o mare greseala sa muste din momeala.

Daca ies din joc, e ca si cum le-ar trimite un semnal ca "s-au prins", daca insa continua jocul, autorii farsei vor primi o lovitura grea, cand vor constata ca au tintit in gol.

Singura atitudine inteligenta ramanea expectativa. Intre timp, valetul, care se recomanda "Pierre", iar germanii i-au dat numele de cod "Cicero", continua sa livreze documente periodic.

Omul care avea acces la documente ultrasecrete

In calitatea sa de valet personal al ambasadorului britanic nu i-a fost greu sa ajunga la seiful cu documente: isi facuse un mulaj dupa cheile originale ale ambasadorului, in timp ce acesta se afla in baie. Restul era treaba de rutina.

Nu dadea de banuit. Valetul se bucura de incredere, avea acces in toate birourile ambasadorului si, cand acesta pleca la intalniiri sau receptii, nu-i trebuiau decat cateva minute ca sa filmeze totul.

Atasatul german Moizysch se prezenta punctual