Când s-a născut, Mihai Cristian Teodorescu abia trecea de 2 kilograme. Acum, la şase luni, nu mai are o problemă cu greutatea şi aşteaptă cu nerăbdare ca Moş Crăciun să ajungă şi la el.

Să mă prezint. Mă numesc Mihai Cristian Teodorescu şi am 6 luni. Am venit pe lume cu două luni mai devreme şi le-am dat ceva emoţii părinţilor. Eu am ştiut doar că sunt dorit şi de aceea m-am străduit să vin mai repede.

La naştere aveam doar 2 kilograme, cică era foarte puţin, mie nu mi se părea chiar aşa. Eu eram fericit că toată lumea se învârtea în jurul meu, mă alintau, mă priveau cu dragoste şi chiar nu înţelegeam de ce sunt toţi aşa îngrijoraţi. Am stat ceva timp într-o cutiuţă căduroasă, iar cineva se îngrijea tot timpul de mine. Numai că eu voiam să fiu cu părinţii mei. Aşa încât, am ascultat ce spunea doamna doctor. Să mănânc bine şi să dorm. Astfel, în scurt timp am ajuns la greutatea normală, ba am şi depăşit kilogramele alea cu probleme şi am plecat acasă cu părinţii mei care erau foarte fericiţi.

Vreau să vă spun ce mi s-a mai întâmplat fix pe 12 noiembrie. Am fost botezat. Nu ştiam cum e, dar toată lumea aştepta momentul cu emoţie maximă. Doamne, a fost foarte frumos. La biserică, multă lume. Naşii, părinţii, bunicii, rudele, toţi au venit special pentru mine. Preotul m-a îmbăiat, iar năşica m-a îmbrăcat în hăinuţe albe. Cică era frac şi că eram foarte chipeş, aşa o fi, de unde să ştiu eu! Mie mi-a plăcut ce s-a întâmplat, doar că, la un moment dat, mi se făcuse foame şi cum nu ştiu să vorbesc am plâns puţin, doar puţin, sper că n-am supărat pe nimeni.

Prima petrecere din viaţa mea

După biserică am mers la petrecere. Prima mea petrecere. Aici mi s-a întâmplat ceva super. Au venit trei fete drăguţe, drăguţe, special pentru mine. Ups! Sunt ursitoare! După ce au dansat în jurul meu, mi-au făcut tot felul de urări: s