Probabil că multora dintre noi li s-a întîmplat să spună “ia uite domne, care criză, că oraşul e tot ambuteiat, la terase nu găseşti o masă liberă şi la supermarket tot coadă”. Lăsînd la o parte faptul că traficul şi cozile la supermarket chiar au scăzut binişor faţă de acum cîţiva ani, cel puţin cum se percepe cu ochiul liber, aceştia nu sînt deloc indicatori fideli ai efectelor crizei.

Aşa cum criza a lovit în Europa mult mai dur estul sărac (şi sudul, desigur, dar totuşi mai puţin decît estul), aşa şi pe plan naţional, şi la noi şi în alte părţi, criza a lovit mult mai dur oamenii săraci care nu merg cu maşina şi nu ajung prea des pe terase şi în supermarketuri. Din păcate, media vorbeşte foarte puţin despre lucrurile acestea la nivel concret, de reportaj, de realitate efectivă.

Asta mi se pare stupid, modul în care se vorbeşte pînă la saţietate despre criză, toată lumea se pricepe la tot şi ne spargem în teorii economice, indicatori macro şi soluţii politice sofisticate, dar se vorbeşte atît de puţin despre ce se întîmplă concret, la firul ierbii. De aceea, voi cita pe larg dintr-un articol din Adevărul care vorbeşte despre o parte a acestor realităţi într-un mod simplu, direct şi eficient.

Toate instituţiile din judeţul Vaslui, fără nicio excepţie, au constatat că în acest an au rămas fără o bună parte din angajaţi, după ce aceştia au ales să demisioneze din cauza reducerilor salariale efectuate de Guvern. Primăria municipiului Vaslui, spre exemplu, abia a făcut faţă tuturor activităţilor. [...] “Ne-au plecat destul de mulţi oameni datorită salariilor sau datorită faptului că şi-au găsit alte locuri de muncă, fie în ţară, fie în străinătate, mult mai bine plătite. Am făcut demersurile necesare pentru aceste completări şi sper măcar pentru posturile unice să găsim înţelegere şi să fie deblocate. Am nevoie de specialişti în cadrul primăriei, am