George Copos a promis o primă rapidiştilor dacă termină anul pe unul dintre primele două locuri, dar Oţelul îl ajută pe patronul vişiniilor să facă economii.
Că a jucat la Târgu Jiu sau a apărut pe stadionul din Galaţi, pentru Rapid a cam fost acelaşi lucru. Totul le-a stat împotrivă giuleştenilor, amintind parţial prin prestaţie de acel 0-3 încasat nu cu mult timp în urmă de la Pandurii. Restul l-a făcut ghinionul.
Partida cu Oţelul a început nefast pentru Răzvan Lucescu: un gol încasat după o jumătate de oră de joc şi cumva neanunţat de nimic şi două schimbări irosite în prima repriză. Creţu în dreapta a fost o "gaură" reparată just de antrenorul său prin înlocuirea lui Duarte, pentru ca apoi să iasă şi Roman, în urma unei accidentări. Era însă deja 1-0 pentru Dorinel, iar vişinii arătau că n-au vâna să întoarcă un meci menit să-i ţină în preajma primul loc. Ocaziile au fost mai multe şi mai periculoase la poarta lui Coman, pentru ca, în cealaltă parte, Pancu să se zbată ineficient şi izolat între fundaşii gălăţeni.
Unde sunt favoriţii la titlu?
Repriza a doua începe cu efectele săpunelii pe care Lucescu jr. se pare că a administrat-o în vestiar. În paralel, problemele fundaşilor gălăţeni încep să se vadă tot mai hidos. Vişinii par că aleargă mai mult şi mai eficient, dar ratează şi tabela nu se mişcă în favoarea lor. Răzvan Lucescu îşi pune tot mai frecvent mâinile în cap, iar jocul începe să nu mai semene cu Pandurii - Rapid, ci cu Steaua - CFR, cu giuleştenii logodiţi cu ghinionul, după modelul marii rivale.
De marcat marchează tot Oţelul, prin Iorga şi scorul îngheaţă apoi aşa deşi se ratează mult în lcontinuare la ambele porţi. Planeta vişinie a făcut astfel baie şi în Dunăre. Deplasările devin pentru giuleşteni momente de coşmar, iar statutul de favoriţi la titllu devine tot mai mult o declaraţie amuzantă.