Leonida Lari (pseudonim al Liubei Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni, județul Bălți, Republica Moldova, într-o familie de învăţători. A fost o poetă și eseistă apreciată, dar şi un cunoscut om politic care a militat pentru reuunirea Basarabiei cu României.

După studii de filologie română făcute la Chişinău, a fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista „Literatura și Arta" (1985-1988) din Basarabia, redactor-șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - „Glasul națiunii" (1988-2003).

Este autor a 24 de volume de poezie și proză, precum și traducător din marea poezie universală. Tipăreşte cu mari dificultăţi, din cauza cenzurii ideologice, placheta de debut, Piaţa Diolei (1974). Îi apar apoi alte cărţi, între care Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul „Mihai Eminescu" al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira şi păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995) şi Infinitul de aur (2001).

A murit Leonida Lari

Testamentul Leonidei Lari: „Ah, de-am să mor, vă rog să mă-ngropaţi sub un stejar, din dor, la Căpriana"

Vladimir Beșleagă: „Leonida Lari a avut bărbăția de a tăia ca o sabie în minciună și ipocrizie"

Nicolae Dabija: „Am pierdut una dintre cele mai mari poete de limba română"

Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992. Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova.

Imagini în premieră cu Leonida Lari. Click aici să vezi GALERIA FOTO!

Începând