Foto: Thinkstock Au apărut în ultimii ani, din raţiuni în cea mai mare parte comerciale, un soi neobişnuit de scriitori: autorii de opere postume. Nu, nu este vorba despre spiritism sau de cine ştie ce tehnică paranormală, ci de alianţe ale editorilor cu tot felul de condeieri dispuşi să continue opera unor maeştri ai genului. Aşa s-au născut nenumăratele romane moderne din seria James Bond (multe ieşite de sub pana mercenară a lui James Gardner) sau imitaţiile nu prea reuşite având ca model opera lui Robert Ludlum.
Merită pomenit şi Don Winslow, care a încropit un text de calitate mijlocie, „Satori”, bazat pe o încântătoare poveste, „Shibumi”, a lui Trevanian. În fine, o altă surpriză, după un roman postum pare-se autentic, „Pirate Latitudes”, îşi face apariţia însuşi Michael Crichton, ajutat de un anume Richard Preston, cu un volum inspirat de nanotehnologie, cu titlul „Micro”.
În primele pagini, câţiva studenţi lucrează într-un laborator, unul dintre ei încercând să măsoare reacţiile unei plante. Descrierea experimentului m-a aruncat în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, pe când eram student la Cluj şi citeam (pe ascuns, autorul era interzis) „Trilogia valorilor”. Lucian Blaga se referea la experimentele unui strălucit savant de pe subcontinentul indian, Sir Jagadish Chandra Bose.
Poate că singurul termen care i se potriveşte acestuia este cel de polimat, în cel mai bun sens al cuvântului. Bose rămâne în istoria ştiinţei ca un remarcabil fizician, biolog, arheolog şi botanist, membru al Societăţii Regale din Londra. Pe lângă toate astea el este şi primul autor de SF în limba Bengali, un distins metalurgist şi unul dintre creatorii radioului, alături de Tesla, Marconi şi Popov.
Pe la începutul lui 1914, ziarul londonez The Nation îl descria ca pe un practicant al vivisecţiei, tehnica disecării unei fiinţe vii în scopul înţelegerii u
