În Duminica Tomii, 300 de bărbaţi călare defilează în Cetate, pe străzile Braşovului Vechi. Ei sunt Junii din Şcheii Braşovului. Păstrători ai tradiţiilor, bărbaţii - împărţiţi în şapte cete - readuc în atenţie obiceiuri din timpuri străvechi. Practici precreştine cu altele de după Hristos trăiesc printre braşoveni, şi nu numai, graţie celor 300 de juni câţi mai sunt astăzi recunoscuţi.

"Un rest de epocă păgână, un cult religios precreştin, cunoscut încă de la daci" - astfel îi definea cronicarul sas Julius Teutsch pe Junii din Şcheii Braşovului, poate cel mai reprezentativ "brand" al urbei de la poalele Tâmpei. Prima atestare documentară a existenţei lor datează din 1728, într-un document prin care judele Braşovului le permitea, de Paşti, "să-şi desfăşoare obiceiul din străbuni trecând prin grădina lui Zimmen" ("Grădina Ţimănului", în "dialectul" şcheian).

Parada Junilor. "Junii" coboară în cetate, călare pe cai sau în trăsuri frumos împodibite cu panglici, ciucuri şi ghirlande de flori. Foto: Mediafax / Mihaela Cojocariu

Tradiţii precreştine

Deşi se manifestă pe tot parcursul anului, datinile Junilor braşoveni sunt legate în primul rând de sărbătoarea Paştilor, care "traduce" în termenii creştinismului "o străveche serbare a reînvierii naturii, a victoriei soarelui asupra gerului iernii, începutul vieţii noi", după cum mai notează cronicarul sas.

Dovadă în acest sens este şi vechiul ritual - practicat până spre începutul secolului XX, apoi abandonat - al urcării pe muntele Postăvarul, o reminiscenţă a cultului dacic al soarelui: în ziua de Rusalii, toţi Junii îşi luau femeile şi copiii, precum şi diferite obiecte de prin gospodărie, şi suiau pe Postăvarul, unde petreceau noaptea în aşteptarea răsăritului. Iar dimineaţă, când apărea soarele, începeau să strige şi să arunce spre el cu tot ce aveau la îndemână pentru a goni vârcolac