În perioada sărbătorilor, publicitatea "de sezon" explodează la TV, în vitrine, pe stâlpi, pe garduri şi, în consecinţă, se vinde orice şi în orice cantităţi, chiar şi lucruri care nu ne trebuie. Şi, ca la un semn, acceptăm că a venit vremea să ne bucurăm cu orice preţ şi să fim înconjuraţi de ornamente roşii şi verzi, clopoţei argintii, acadele, turte dulci şi beculeţe colorate. Şi totuşi, sunteţi siguri că de Crăciun sărbătorim naşterea lui Iisus (25 decembrie)? Chiar ştim ce spune Biblia despre Crăciun? Foarte puţini oameni ştiu de ce se străduiesc să respecte toate tradiţiile în perioada Crăciunului şi mai ales de unde vin aceste tradiţii. Am crescut toţi respectând tradiţiile fără să punem întrebarea DE CE?

Crăciunul considerat ca principala sărbătoare creştină a apărut ca o "învăţătură" obligatorie odată cu Noul Testament şi a evoluat prin "stăruinţa" bine organizată a bisericii catolice. Este de menţionat că, după apariţia creştinismului, credincioşii acestui cult nu au sărbătorit Crăciunul timp de aproape trei sute de ani (cam câtă vechime are istoria SUA!). Sărbătoarea Crăciunului apare în Europa de Vest la începutul secolului al IV-lea e.n., dar abia un secol mai târziu biserica catolică ordonă ca în perioada 17-26 decembrie să fie ţinut un festival al sărbătorilor de iarnă, care, culmea, exista în cultul păgân (cult care cuprindea credinţa religioasă antică precreştină greco-romană), respectiv Saturnalia (care celebra cea mai scurtă zi a anului în data solstiţiului de iarnă), în perioada 17 - 24 decembrie, urmată de Brumalia - pe data de 25 decembrie (renaşterea Soarelui). Oamenii acelor vremuri erau în majoritate agricultori şi crescători de animale şi, chiar dacă erau creştinaţi sau în curs de creştinare, ei sărbătoreau cu credinţă adevărată zilele festivalului păgân, pentru că munca şi viaţa lor depindea de renaşterea anuală a Soarelui.