În dimineaţa în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat, în sfârşit, după ani de cercetări, că dragostea e o boală mentală, s-au arătat concomitent trei semne. Preşedintele Republicii şi-a cumpărat beteală de pom. Pe strada Veseliei din Ferentari, pe cerul sticlos şi rece s-a ivit un soi de vârcolac mititel, sub forma cheii sol, chiar în clipa în care Tanţa Curdefier ieşea din casă, în capot şi papuci, să-şi conducă ultimul client. De la centrul de plasament "Aripi de serafimi" din Schela Gorjului, doi copilaşi şi-au luat zborul. În urma lor n-au mai rămas decât feliile de pâine sub magiun şi ceaiul sleit din cănile de tablă. Toate se leagă şi nimic nu e întâmplător.

S-o luăm ştiinţific. Până acum, atât cercetătorii britanici cât şi fetele de la Jean Monnet ştiau că dragostea e oarbă. Persoanele care contractează această maladie (îi spun şi eu F63, conform nomenclatorului OMS) se confruntă cu un proces sever de scădere a acuităţii vizuale. Dar şi cu deficienţe de auz, aflându-se în imposibilitatea de a recepţiona corect sfaturile chibiţilor din preajmă. Se constată acum că dragostea e şi o tulburare mentală gravă. Singura veste bună e că trece. F63 - (ce nume de rachetă cu rază scurtă de acţiune!) - nu durează mai mult de patru ani. Cercetările empirice efectuate în propriul meu laborator, încă din iulie 2008 şi redactate într-un amplu studiu în publicaţia de specialitate Gândul, sunt confirmate de concluziile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii:

F 63. Ghid de supravieţuire

Având în vedere că, în jurul meu, cad persoanele fizice ca muştele; luând în consideraţiune dramele pe care le observ consumându-se zilnic; prelevând probe, făcând măsurători şi constatând că pluteşte ceva în aer, m-am decis să-i ajut pe cei în suferinţă. Cu un scurt ghid de supravieţuire.

Întâi câteva judecăţi de principiu: îndrăgosteala nu foloseşte la nimi