Vă puteţi imagina un război generalizat în cea mai civilizată Europă care a existat vreodată? Într-o Europă care a impus drepturile omului iar acum le desăvârşeşte pe ale animalelor? Care practic a renunţat la graniţe şi o bate gândul să renunţe şi teoretic? Un lucru e clar: nu mâine o să se-ntrerupă X Factor sau reclama la înălbitor, ca să sune Gabriel Oprea mobilizarea şi să trimită la război generaţia care abia a aflat de la viaţă cum se pică un bac. Dar posibilitatea a fost luată în calcul, în ultimele luni, de economistul profet Roubini şi descrisă de ministrul polonez de Finanţe chiar în Parlamentul Europei.

Orice scenariu militar translatat în zilele noastre ar fi tembel. Nu spun doar că mai toate armatele sunt aliate sau înfrăţite, dar de ce ar trimite o ţară tancurile peste greci, de exemplu: să le captureze datoriile şi să le ciuruiască sistemul bancar? Cel mult ar putea intra peste ei ca să-i facă sclavi şi astfel să le rezolve cât de cât problema deficitului, a pensiilor şi a celui de-al paişpelea salariu. Un război în ziua de azi ar ridica probleme absurde. Adică e greu să ridici o armată, când e foarte probabil ca producţia ta de izmene, bocanci, gamele şi scobitori să fie delocalizată la inamic. Iar ţara să-ţi fie plină de menajerele lui, spitalele – de asistentele lui, iar dacă ţi se sparge o ţeavă la cartierul general să chemi instalatorul şi să-ţi vină tot unul de-al lui.

Am priceput greu cum ne-a călcat Criza 2 de la greci, pentru că nu-i simplu de acceptat că o ţară care a făcut atâtea pentru civilizaţie a uitat să inventeze chitanţa fiscală – ceea ce a silit-o să mânărească balanţe contabile. Dar şi mai greu de acceptat e că Europa se poate prăbuşi din vârful muntelui de bani pe care şade şi, mai rău - că s-ar putea apuca de săpat tranşee, că o să-şi transforme vreodată mall-urile în cazarme, că o să-şi dea jos pătura medie