Într-un interviu pentruromanialibera.ro,actorul Emil Coşeru, de la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi,rememorează contribuţia sa la disidenţa anti-comunistă. Povesteşte despre presiunile şi teroarea securiştilor, dar îşi aminteşte cu umor şi despre cum îi ironiza pe aceştia.

Apropiat al scriitorilor disidenţi Dan Petrescu şi Luca Piţu, Coşeru nu îşi poate ascunde însă tristeţea faţă de sacrificiul martirilor Revoluţiei, care pare astăzi inutil. Emil Coşeru mărturiseşte cu regret că în aceste zile resimte aceeaşi nemulţumire faţă de sistem ca şi în anii comunismului.

Romanialibera.ro: În anii "80 făceaţi parte din Grupul disidenţilor de la Iaşi, alături de Dan şi Tereza Petrescu, Luca Piţu, Alexandru Călinescu. Eraţi conştienţi atunci de ceea ce reprezentaţi?

Emil Coşeru: De la bun început trebuie să spun că eu sunt un mic personaj în tot acest angrenaj. Eu şi cu nevastă-mea eram foarte buni prieteni cu Luca Piţu, Dan Petrescu, cu soţia lui, Tereza, sora lui Ioan Petru Culianu. Nu era ceva... să ne afirmăm. Ei erau un cerc de literaţi, de filosofi. Ne întâlneam din când în când. Nu aveam întâlniri permanente. Pe atunci, nu era nimic copt, nu ne gândeam să facem ceva.

Dan şi cu Tereza erau, cred eu, reconstituind toată povestea, supăraţi, porniţi, pentru că la mijloc era şi Culianu, plecat la facultate în străinătate. Întăresc faptul că ei erau cei mai importanţi. Erau foarte buni profesionişti. Ei erau un cerc de literaţi, eu eram un biet actor. Ei discutam lucruri foarte serioase, şi politică, şi lucrurile foarte proaste. Ei sunt adevăratul grup de la Iaşi.

Grupului de la Iaşi i s-a alăturat apoi Anna Alassio, lector venit la Universitatea "Cuza" la catedra de italiană şi care a contribuit esenţial în transmiterea mesajelor grupului dincolo de graniţă. De altfel, "Ce-ar mai fi de spus", de Dan Petrescu şi Liviu Cangeopol, a fo