Foto: Alin Crăciun Înainte de spectacolul de la Bucureşti, Salvatore Adamo a acordat, în exclusivitate, un interviu pentru cititorii Jurnalului Naţional.
● Jurnalul Naţional. Înainte de orice vreau să-ţi spun felicitări!
Salvatore Adamo: Pentru ce?
● Pentru că, în sfârşit, aveţi guvern!
Oh, da, mă simt complet diferit decât în ultimile zile (râzând), iar asta e bine!
● În 1966 ai fost al doilea cel mai bine vândut artist din lume, cine a fost pe primul loc şi pe al treilea?
Beatles a fost pe primul loc şi pe trei... nu mai ţin minte, sau Rolling Stones sau un artist american de talie mondială, poate Bob Dylan...
● Cum te simţi fiind considerat unul dintre cei mai mari compozitori şi interpreţi de limbă franceză?
Eu nu cred deloc asta, chiar mă simt foarte mic comparativ cu "monştrii" Georges Brassens, Jacques Brel, Jacques Prevert, Charles Trenet. Eu doar am învăţat la şcoala lor şi am încercat câteodată, prin cântecele mele, să mă apropii, oarecum, de valoarea lor. Fără falsă modestie: nu mă număr printre cei mari mari, dar mă simt bine "în pielea mea". Unora le place ceea ce fac, altora nu, aşa că încerc să fiu mereu sincer. Câteodată mi se spune că sunt poet, iar eu le răspund că niciodată nu am fost poet. Eu pun pe hârtie cuvinte pe care unii le consideră poezie, iar alţii nu, deci totul e subiectiv. E păcat că ne gândim mereu să atingem o treaptă într-o anumită ierarhie. Hai să le spunem tuturor că pentru a fi sinceri şi originali, pentru a-şi respecta propriul statut şi sensibilitate trebuie să "dea" tot ceea ce au mai bun. De exemplu, eu sunt cel mai bun când cânt melodiile lui Adamo şi niciodată să spun că piesele mele sunt mai bune decât altele. Mulţumesc lui Dumnezeu (dacă există!) pentru că mi-a dat harul de a putea scrie cântece. Uneori mă trezesc noaptea cu o melodie în cap şi mă apu
