"Apicultura este una dintre meseriile noastre cele mai vechi, o practicăm încă de pe timpul dacilor", spune Adrian Crăiniceanu, care a absolvit liceul apicol în 1984 şi a început imediat să-şi practice meseria ca ucenic. Astăzi, apicultorul are o afacere din care trăieşte împreună cu familia sa.
An de an, timp de şase luni, Adrian Crăiniceanu îşi poartă stupii prin toată ţara pentru ca albinele să adune nectarul pentru fiecare sortiment de miere. "Mă duc în luna mai la culesul de rapiţă, după care mă duc la pădurile de salcâm în Dobrogea sau în Bărăgan. După aceea urc pe munte la Câmpulung Muscel, unde salcâmul înfloreşete mai târziu. Apoi cobor la tei în zona Căldăruşani, Snagov, după care plec în Bărăgan la floarea soarelui, apoi în Tulcea la mentă. Cam acestea sunt circuitele anuale", îşi descrie traseul Adrian Crăiniceanu.
Apicultorul spune că există două tipuri de miere mai deosebită: mierea neagră, singurul tip din lume care nu este de origine florală, ea provenind de la o substanţă dulce lăsată în urmă de insectele care parazitează pomi precum fagul, stejarul sau bradul. Albinele colectează această substanţă de pe scoarţa copacilor şi de pe frunze şi o transformă în cea mai hrănitoare miere din lume, foarte bogată în vitamine şi minerale. O altă miere foarte rară este cea de coriandru. Nectarul florilor de coriandru depinde foarte mult de condiţiile vremii, motiv pentru care planta produce acestă substanţă o dată la cinci-şase ani. Tipurile de miere cele mai întâlnite sunt cele de rapiţă, tei, salcâm şi de floarea soarelui, care se exportă foarte mult.
"Albina munceşte pentru ea, nu pentru om. Noi parctic îi furăm o parte din miere. E mult de alergat vara, dar este o profesie foarte frumoasă şi se practică în aer liber", spune Adrian Crăiniceanu despre meseria de apicultor. El explică cum preţul mierii se stabileşte în fun