Vineri seara, vestea descinderilor de la Mangalia pentru ridicarea presupusului clan Raim, care îşi asumase rolul de lider underground în sudul litoralului în locul prinţului „descăunat" Beinur, ridicat şi el în cursul anului trecut, era pe buzele tuturor personajelor din mediile mai mult sau mai puţin îndoielnice ale Constanţei. Care mai de care mai implicat în discuţii, coteii dezbăteau de pe margine, la adăpostul ideii că găinăriile făcute de ei, nu puteau atrage totuşi competenţa mascaţilor, însă cu siguranţa „cunoscătorului".

Unul mai cunoscător ca altul, în barurile „de impact" ale Constanţei unde îşi fac veacul, coteii îşi dădeau cu părerea, alături de alte impresii schimbate pe marginea celei mai bune modalităţi de sustragere a i-Phone-urilor în cluburi. Întrebări gen „Ai auzit? L-au luat pe Raim. Au venit mascaţii de dimineaţă!", deveniseră vineri seara formula acceptată de salut. Oricine ar fi fost impresionat de tonul conspirativ, de privirile superioare aruncate întrebător în stânga şi-n dreapta (pentru a vedea dacă îi mai aud şi alte persoane, pentru a fi impresionate de cunoaşterea intrinsecă a iţelor underground) şi, mai ales, de detaliile picante din timpul descinderilor, menite să facă faptele relatate cât mai verosimile. Nu zic nu, la o primă vedere, pachetele de muşchi, sticlele de parfum greu scăpate pe haine total întâmplător, desigur înainte de intrarea în local, bijuteriile şi tatuajele ostentative ale indivizilor, cu siguranţă produc un efect. Unul advers însă. Căci imaginea de duri, de „băieţi răi" pică imediat ce coteii cu pricina deschid gura, în toiul relatărilor despre descinderile de la Mangalia, şi folosesc ultimul răcnet în materia frazelor de agăţat: „Ce mănânci de arăţi aşa bine? Cartofi prăjiţi?". Reprezentarea voit a fi însuşită de lider underground pică şi ea urgent când presupuşii respectabili mafioţi dau din colţ în colţ c