In fiecare an, pe 12 decembrie, biserca noastra crestin-ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Spiridon, cel numit si "factor de minuni".
Sfantul Spiridon s-a nascut in Aski, Cipru, in jurul anului 270, si a fost pastor de oi. Numele sau provine de la cuvantul "spiris" care, in limba greaca, inseamna "cosulet", ca urmare a smereniei sale de a purta pe cap o scufie din papura, in locul mitrei episcopale. Dupa moartea sotiei sale, alege sa duca o viata ascetica, ajungand episop al Trimitundei, o cetate din apropierea orasului Pafos.
Sfantul Spiridon a murit in anul 348 d.Hr, la varsta de 78 de ani si a fost ingropat in Biserica "Sfintilor Apostoli" din Trimitunda. Cand saracinii au cucerit cetatea, cipriotii au decis sa mute trupul Sfantului Spiridon la Constantinopol, ocazie cu care s-a descoperit ca a fost invrednicit de Dumnezeu cu darul neputrezirii. Moastele sale au fost mutate in Serbia, in anul 1453, iar la scurt timp au fost aduse in Grecia, in insula Corfu, unde se gasesc si astazi.
Datorita minunilor facute in timpul vietii, Sfantul Spiridon este considerat ocrotitorul spitalelor si a celor bolnavi, de aceea multe spitale chiar ii poarta numele. Cu puterea credintei sale, Sfantul Spiridon l-a vindecat, de o boala fara leac, doar atingandu-l, pe Constantius, fiul lui Constantin cel Mare. Pe fiica sa, Irina, a inviat-o din morti ca sa afle unde pusese aceasta un vas de mare pret al unei femei care i-l daduse spre pastrare. Unui deacon, Sfantul Spiridon i-a redat puterea de a vorbi.
O alta minune s-ar fi petrecut atunci cand Sfantul a fost intrebat de catre niste pagani cum crede el in Dumnezeu, Fiul si Sfantul Duh, ca fiind tot una si aceeasi fiinta nedespartita. Atunci, Sfantul a luat in mana o caramida, a strans-o cu putere si, din partea de sus a iesit fum, din partea de jos a curs apa, iar pamantul i-a ramas in m
