"Voi sunteti saraci, voi sunteti bogati", ne imparte Stephen Frears pe caprarii. Suntem doi jurnalisti din Romania si Ungaria, si trei din Norvegia si Germania. Press-junket-ul din ziua in care cineastul britanic primea la Berlin Premiul pentru intreaga activitate din partea Academiei Europene de Film n-a putut evita subiectele fierbinti. Una dintre intrebari a fost daca mai e pro-european.
Cand ati primit vestea acestui premiu din partea Academiei Europene de Film, ati fost placut surprins ori socat?
Stephen Frears: Socat, pentru ca mi se pare o idee ridicola. In primul rand, te face sa te simti foarte batran, in al doilea rand pentru ca nu iau foarte in serios acest gen de premii. Ele pot fi luate in serios, dar nu de catre mine. Fireste ca un astfel de premiu te flateaza, dar risti sa o iei razna daca incepi sa crezi ca il si meriti.
Va ganditi de multe ori la filmele pe care le-ati facut?
St.F.: Intr-un fel doar la asta ma gandesc, pentru ca e munca mea, dar incerc sa o fac ramanand cu picioarele pe pamant. Niciodata nu imi revad filmele. Uneori vezi lucruri pe care le-ai facut in tinerete si spui fie: "Uite, pe atunci imi iesea, acum nu-mi mai iese!", fie: "Aici nu mi-a iesit prea bine". Uneori ti se pare ca ai evoluat, alteori ca ai involuat. E prea periculos sa-ti revezi filmele.
V-ati inceput cariera la BBC. Unde ar fi cel mai potrivit azi pentru un tanar cineast sa debuteze in cariera? St.F.: E greu de spus. Ce a avut generatia mea - Ken, Mike (n.red. Ken Loach si Mike Leigh) si cu mine, a fost o lume foarte stabila. Am facut si trei filme pe an. Asa inveti, dintr-o anume stabilitate. Nu era vorba despre a face filme pentru bani. Societatea de atunci era mult mai egalitarista. Erai judecat de semenii tai, dar nu trebuia sa faci bani pentru ei. Deci am fost crescut la un fel de cresa de aur. Cred ca am avut posibil
