Locul trei la CM 2010, prima calificată la EURO 2012, o echipă incredibil de tânără şi un joc spectaculos sub bagheta lui Joachim Low. Naţionala Germaniei e un produs finit excelent, dar ale cărui componente s-au realizat în timp, cu multă muncă şi bani. Sezonul acesta s-au împlinit 10 ani de la înfiinţarea academiilor de fotbal, piatra de temelie pe care s-a construit actualul succes al fotbalului german. Proiectul a început după eşecul de la EURO 2000, unde România s-a uitat de sus la Germania.

După un moment greu, unii se uită în oglindă şi se lamentează. Alţii se uită în oglindă, învaţă ceva din experienţa avută, şi se pun pe treabă. La EURO 2000, Germania a ieşit în bucăţi din "grupa morţii", una cu Portugalia, Anglia şi România. Noi, alături de lusitani, am mers mai departe, ei, cu un singur punct şi un gol marcat (Scholl, în poarta lui Stelea) i-au luat de braţ pe englezi şi au părăsit competiţia. Pentru noi a fost finalul aşa-numitei "Generaţii de Aur", care n-a mai avut urmaşi, pentru că nu nici nu avea de unde. Ei s-au apucat de muncă. Federaţia, şi cluburile din 1. şi 2. Bundesliga (primele două divizii din Germania), reprezentate de Liga Germană (înfiinţată în 2001), s-au strâns la aceeaşi masă şi au găsit interesul comun: înfiinţarea unor academii de fotbal, unde să fie crescute şi şlefuite "diamante" care, ulterior, să ajute şi naţionala.

Academia, criteriu de licenţiere

Proiectul a debutat pe 28 februarie 2001, când Liga a decis introducerea obligatorie a academiilor de juniori şi tineret pentru toate cele 18 echipe din 1.Bundesliga. Ulterior, obligativitatea a fost extinsă şi la 2. Bundesliga. Practic, înfiinţarea şi modul de funcţionare al acestor academii a devenit un criteriu de licenţiere. Pentru ca un club din 1. şi 2. Bundesliga să primească licenţa trebuia să angajeze antrenori pentru echipele de juni