"Guvernul se prezintă pentru prezentarea...", aşa a început Emil Boc o nouă expunere, dar în fapt aceeaşi, a bugetului de stat, de această dată pentru cucerirea aşteptată şi fără emoţii a ultimei redute de trecut: Camerele parlamentare reunite.

Şi, la fel ca în alte ocazii, premierul a rămas agăţat de două cuvinte care îi sunt peste măsură de dragi: "responsabil" şi "prudent". Şi de ideea că bugetul trebuie să se arate aşa de sobru pentru că poporul a suferit prea mult în ultimii doi ani. Şi fiind atât de acrit, nu trebuie să-i dai lapte şi miere, nici măcar cu linguriţa.

Neavând deci prea multe a spune despre puşculiţa statului în anul viitor şi conştient că nu are cum să o picteze strălucitor, Emil Boc a plimbat noua vacă sacră: acordul european de guvernanţă fiscală. Care ne va vaccina in corpore de promisiuni electorale, populisme, de marea cu sare şi pentru care trebuie revizuită fără drept de apel Constituţia. Tocmai pentru consacrarea regulilor de aur ale stabilităţii, cum s-a exprimat într-un avânt plastic premierul Boc.

Lucrurile fiind deja limpezi în ţară, prin suferinţa în formă continuată, pentru care prim-ministrul mulţumeşte, mai-marii zilei, printre care şi premierul au prins marele gust al viziunilor europene. Atât de înaripate, încât şeful guvernului a început să viseze cu ochii deschişi la drumul creşterii economice sigure, la bugete echilibrate şi chiar la execedente bugetare.

Acest nou fel de reverie a molipsit şi PDL, care a plusat: România ar putea fi un model de referinţă în Europa, dacă se va antrena precum maratoniştii, nu va face escapade "din cantonament" şi nu va "gâfăi neputincios" ca Grecia şi Italia, după cum s-a exprimat un tânăr deputat PDL, cu aer intelectual.

În faţa unor asemenea fantezii, armele opoziţiei ar fi trebuit să zăngăne mai cristalin. Victor Ponta şi Călin Popescu Tăriceanu au dat însă cu ba