Numit popular si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-de-rau, gusa-gainii, limba-vecinei, podbalul creste pe soluri umede, povarnisuri plesuve, ogoare paraginite. Florile galbene de podbal apar din pamant primavara, cu mult inaintea frunzelor. Podbalului ii prieste mai ales, pamantul argilos, lutos.
Frunzele lanoase, verzi sus si alb-argintii pe partea de jos, se folosesc ca verdeata pentru supa, ciorbe, salata de primavara sau la facut sarmale. In scop terapeutic, in luna mai se culeg flori si frunze de podbal care, in amestec, folosesc la prepararea ceaiului. Trebuie stiut insa ca frunzele carnoase de podbal contin mai multe substante active decat florile.
Frunzele de podbal au in compozitia lor vitamina C, inulina, carotenoide, acid tartric si malic, mucilagiu si multe altele. Infuziile si decoctul din frunze de podbal au efecte antiinflamatoare si emoliente datorita mucilagiului care atenueaza procesele inflamatorii. Saponinele continute in planta ajuta la diluarea si evacuarea mai usoara a secretiei cailor respiratorii produsa de virusi sau microbi.
Inca din antichitate, invatatii timpului au evidentiat calitatile terapeutice ale plantei care ajuta in vindecarea bolilor pielii si ale aparatului respirator. Cercetarile medicale contemporane n-au facut decat sa confirme ceea ce se stia de mii de ani despre podbal.
Preparatele din podbal se recomanda in bronsite cronice si tabagice, astm bronsic, pleurezie, emfizem pulmonar, gripa, guturai, tuse uscata si convulsiva, laringita, traheita, faringita, amigdalite, raguseala, silicoza pulmonara, tuberculoza, afectiuni renale si genitale, rahitism la copii, scrofuloza, flebita, edeme la membrele inferioare cu flebite, plagi, rani superficiale, erizipel, abcese, taieturi, ulceratii, ulcer scrofulos, inflamatii, intepaturi de insecte.
Pentru un ceai expectoran
