De ce Real - Barcelona (1-3) nu poate fi comparat cu Dinamo - Steaua (1-3). Şi nu e de la nivelul jucătorilor, neapărat.

Real - Barcelona e ospăţul unor feţe regale, în timp ce Dinamo - Steaua pare o masă austeră a unor oameni sărmani. El Clasico este războiul dintre două concepţii la nivel planetar. Al nostru pare lupta surdă între două foste campioane ce trăiesc din amintiri. De la primul jucător şi pînă la ultimul suporter. Iată de ce Real - Barca nu poate fi comparat cu Dinamo - Steaua:

- Torţele rămîn în afara arenei. Au fost aprinse cîteva de către ultraşii blanco, în momentul în care au întîmpinat autocarul echipei. În stadion, nici o torţă, nici o "bombă", nici o pocnitoare

- Steaguri albe, cu sigla lui Real, au fost la fiecare scaun, iar spectatorii le-au agitat la startul partidei fără să fie rugaţi

- La megafon s-a rostit numele adversarilor, fără nici o incitare

- Pe tabelă au fost afişate reclame, repetate obsesiv, cu sponsorii Realului. Nu oi, nu ciobănaşi, doar reclame pentru cei care sprijină financiar clubul

- În momentele în care nu s-a jucat fotbal, înainte de meci şi în pauză, muzică precum la discotecă. Doar celebrul tenor Placido Domingo şi clasicul imn al Realului, "Hala Madrid", chiar în buza partidei, au dat un aer solemn întîlnirii titanice. Nu cîntece despre oieri sau cîini. Deşi antipatia dintre Castilla şi Catalunya o depăşeşte pe cea dintre Dinamo şi Steaua.

- La tonetele cu suveniruri se pot găsi alături de produsele cu sigla lui Real şi cîteva cu inscripţia Barcei

Similitudini cu Derby de România

- S-a jucat cu acelaşi tip de minge, produsă de Nike, de aceeaşi culoare, galbenă

- S-a înregistrat acelaşi scor, iar desfăşurarea ostilităţilor a fost identică: gazdele au deschis scorul, iar oaspeţii au revenit. În ambele situaţii, chiar dacă gazdele au fost învinse cu 1-3, au