„Vizita bătrânei doamne“, spectacolul regizat de bulgarul Alexander Morfov, are mari şanse să devină hitul stagiunii la Teatrul Naţional Bucureşti.

Într-un interviu din 1980, dramaturgul Friedrich Dürrenmatt, autorul piesei, spunea că n-a scris niciodată pentru veşnicie, ci pentru bani şi mai tot ce a scris a fost ca să câştige o pâine. Iar „Vizita bătrânei doamne" a fost o altă încercare a lui de a ieşi dintr-o situaţie financiară critică. Poate şi de aceea, drama oamenilor gata să comită o crimă pentru a scăpa de sărăcie este atât de veridică.

Avem aşa: un spectacol făcut de mâna sigură a unui regizor preocupat să spună povestea cât mai limpede, actori foarte bine distribuiţi, interpretări convingătoare, o scenografie spectaculoasă şi funcţională, o coloană sonoră care leagă bine momentele. Mai avem: suspans, mult umor, viaţă, vină, flirt, politică şi un balet al micilor interacţiuni, care arată cât de bine e coagulată acum trupa Teatrului Naţional din Bucureşti.

Morfov descuie povestea cu o cheie realistă; alege să nu suspende prea mult timpul pentru meditaţie şi introspecţie şi se concentrează să nu sacrifice prin nimic dinamismul acţiunii. Spectacolul său îşi devorează momentele aşa cum se hrăneşte un film cu un scenariu bine scris. Puţine scene sunt construite şi pentru efect, dar, fără ele, spectacolul ar fi incomplet (scena din biserică, în care Maia Morgenstern trânteşte băncile printr-un recul de domino, sau cea finală, în care Mircea Rusu se face nevăzut printr-o tehnică de magie).

Actori care îşi fac bine meseria

Maia Morgenstern acaparează scena cu un rol solid, care îi vine ca o mănuşă. Klara Zachanassian, o femeie putred de bogată, se întoarce în orăşelul Güllen ca să se răzbune pe bărbatul care a trădat-o în tinereţe şi care a umilit-o în faţa întregului oraş. Alfred Miller, personaj interpretat de Mircea Rusu, nu a recun