Pierderea poziţiei privilegiate pe care City-ul Londonez o are în peisajul financiar european a fost unul dintre motivele pentru care Marea Britanie a răspuns cu “nu” pactului fiscal propus, şi adoptat de liderii europeni în summitul de la finele săptămânii trecute. Iar impunerea unei taxe unice europene pe tranzacţiile financiare este una dintre principalele piedici în calea acordului dintre Uniune şi Marea Britanie.
Taxa pe tranzacţiile financiare propusă de Uniune la jumătatea lunii noiembrie este doar o componentă a noului pact fiscal la nivel de Uniune, dar este o prevedere care ar face ca fluxurile de capital să ocolească Londra, şi care ar putea duce astfel la pierderea statului de centru financiar global al capitalei Marii Britanii. O astfel de taxă nu-şi poate atinge însă obiectivul declarat – şi anume acela de adiminua amploarea tranzacţiilor speculative, şi nu va face decât să îngreuneze circulaţia capitalurilor în zona euro, şi să împingă companiile şi mai mult într-un prizonierat, faţă de băncile comerciale.
Taxarea suplimentară, o eroare făcută de Uniune, în goana sa după resurse
În foamea sa de resurse, Comisia Europeană a prezentat la jumătatea lunii noiembrie o propunere privind aplicarea unei taxe pe tranzacţiile financiare, aplicabilă în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2014.
Această taxă se va aplica pe acele tranzacții cu instrumente financiare în care cel puțin o parte implicată este rezidentă în Uniunea Europeană. Taxa se va aplica diferențiat pe categorii de instrumente fiind mai mare în cazul acțiunilor și obligațiunilor (0,1%) și mai mică în cazul contractelor cu instrumente derivate (0,01%).
Comisia estimează o colectare de pe urma acestei taxe a unei sume de 57 miliarde Euro. Suma va fi împărțită între Comisie și țările membre, devenind sursă la bugetul