Mai intai cateva consideratii de principiu. Germania are limita de deficit inca din 1949 fixata prin Constitutie. SUA il au si ele de prin 1985. Franta il avea si ea de pe la 1958. Cu toate acestea, cand tara, poporul au cerut, ele nu au mai fost respectate. Pe urma, mai trebuie spus ca daca ai un Lamborghini in curte, poti cheltui in plus cu pana 10-20% din valoarea lui (crescandu-ti astfel deficitul) pentru ca, la o adica, ai ce sa vinzi si sa iti echilibrezi bugetul. Important nu e deficitul in sine ci cum investesti banii pe care ii cheltuiesti. Trei, echilibrul acesta bugetar nu e o garantie ca iti va fi bine. Spania si Irlanda- nu ca a zis-o TB la o saptamana dupa Stiglitz- erau pe excedent si au fost loviti de criza mai abitir decat altii cu deficite bugetare consistente, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Cateva studii mai arata ca in tarile cu un sistem de taxare nepotrivit, in care munca nu e defel incurajata, poti sa inscrii regula de aur la fiecare paragraf din Constitutie, ca aceasta regula va ramane tot ineficienta. Cele mai mari parti din deficitul bugetar provin din cheltuielile administratiei locale.
In SUA, regula de aur a fost inscrisa in bugetele unor state si in cel federal ca amendament la echilibrul bugetar. A luat forma legii Gramm-Rudman-Hollings (1985) si apoi (in 1987) al Budget and Emergency Deficit Control Reaffirmation Act. Cele doua legi prevedeau ca in cazul in care cheltuielile erau depasite, intra in vigoare un mecanism automat prin care surplusul era taiat. Procedura nu a produs rezultatele scontate, prevederile lor fiind înlocuite prin Budget Enforcement Act (1990). Ei au dat, ei au incalcat, fie numele lor binecuvantat, vorba lui Iov.
Germania. Articolul 110 din Constitutia germana din 1949 spune că veniturile şi cheltuielile trebuie să fie echilibrate. Sectiunea 115 ada
