A trecut ceva timp de când nu am mai asistat la un concert live care să sune atât de bine. Vorbesc despre concertul Partizan ce a avut loc duminică seara în „sufrageria” J’ai Bistrot, între cărţi, mese, pahare şi oameni frumoşi. Nonconformismul a fost la el acasă, iar cei prezenţi la concert cu siguranţă şi-au deschis minţile spre frumos, deosebit, spre muzică bine-gândită şi ritmuri bine-simţite. A fost o vreme când nu am mai auzit de ei, de partizani; s-au întors acum, mai vii, parcă, în componenţa: Adrian Plesca (Artan) – voce,
Răzvan Moldovan (Suedezu) – chitară, groove box, Andrei Robin Proca – bass şi Radu Moldovan – tobe. Am ascultat „fata mea” şi „perfect” dar şi „becule” ori „păpuşea masculină”. Le-au plăcut la noi, şi nouă de ei. Sunetul a fost neaşteptat de bun; podelele la fel. Bis-ul s-a lungit, lumea a sărit, Bistro-ul a-nverzit. A fost alternativ românesc. Ne mândrim cu el şi cu ei. Pam-pam!
A trecut ceva timp de când nu am mai asistat la un concert live care să sune atât de bine. Vorbesc despre concertul Partizan ce a avut loc duminică seara în „sufrageria” J’ai Bistrot, între cărţi, mese, pahare şi oameni frumoşi. Nonconformismul a fost la el acasă, iar cei prezenţi la concert cu siguranţă şi-au deschis minţile spre frumos, deosebit, spre muzică bine-gândită şi ritmuri bine-simţite. A fost o vreme când nu am mai auzit de ei, de partizani; s-au întors acum, mai vii, parcă, în componenţa: Adrian Plesca (Artan) – voce,
Răzvan Moldovan (Suedezu) – chitară, groove box, Andrei Robin Proca – bass şi Radu Moldovan – tobe. Am ascultat „fata mea” şi „perfect” dar şi „becule” ori „păpuşea masculină”. Le-au plăcut la noi, şi nouă de ei. Sunetul a fost neaşteptat de bun; podelele la fel. Bis-ul s-a lungit, lumea a sărit, Bistro-ul a-nverzit. A fost alternativ românesc. Ne mândrim cu el şi cu ei. Pam-pam!