Felicitări sincere – cele mai multe – dar şi de complezenţă. Şi bineînţeles, câteva întrebări. Unele cu o uşoară insinuare. Adică ce am avut eu de câştigat implicându-mă în această lansare? ”Fereastra serviciilor secrete – România în jocul strategiilor globale”, volumul lui Aurel I. Rogojan, lansat săptămâna trecută la Târgu-Mureş, a fost în mod indiscutabil, un succes. Datorat în mod hotărâtor ”Asociaţiei cadrelor militare în rezervă şi în retragere din S.R.I.” – filiala Mureş, Hotelului ”Grand” şi, desigur, cotidianului ”Zi de zi”.

Eu am fost doar ”o rotiţă în angrenaj”. Şi n-am câştigat nimic material. Ţin să le spun asta – ca să-i ”liniştesc” – celor care au încercat să insinueze ceva în acest sens. Câştigul meu a fost însă altul. Mult mai mare. Unul pe care îl urmăresc de 22 de ani. Obsesiv, tenace şi constant. Să aflu cât mai mult despre ce s-a întâmplat acum mai bine de două decenii. De la oameni direct implicaţi şi aflaţi atunci la primul nivel de decizie. Şi să mai adaug astfel o piesă la imensul puzzle care a fost decembrie 1989. Şi ceea ce a urmat după. Vreau să ştiu pentru ce era să mor atunci. Dacă ar fi meritat… Alţii – şi nu puţini – chiar au murit de-a adevăratelea.

Şi, apropo. Domnilor care puneţi întrebări insinuante, vreau să vă întreb şi eu dacă aţi simţit vreodată aripa cenuşie a morţii deasupra voastră? Şi frica animalică ce o însoţeşte? Şi care se insinuează treptat în minte şi în trup? Apoi, depăşind oarecum momentul respectiv şi împăcat cu soarta, să te rogi ca măcar – dacă va fi să fie – să nu suferi. Să te duci aşa, dintr-o dată… Ca şi cum nici n-ai fi existat. Şi să laşi în urmă copiii, soţie, totul… un univers. Universul tău. Toate ca şi cum n-ar fi fost. E un sentiment copleşitor. Şi sfâşietor totodată. Probabil că nu aţi simţit asta şi nici nu vă doresc să traversaţi un astfel de moment. Eu am simţit acea aripă cenuşie