Din cauza ipocriziei politicienilor. Ultimul summit, dincolo de încărcătura de dramatism care l-a precedat, a pus degetul pe rană. Sursa: VLAD STĂNESCU

Deciziile vor mai calma pieţele pentru o perioadă. Probabil, nu foarte lungă. Dar ele sunt importante pentru că pentru prima oară politicienii europeni nu mai încearcă doar să păcălească pieţele financiare (aşa cum s-a întâmplat la penultimul summit).

Pentru prima oară se recunoaşte faptul că în spatele actualei crize economice stă un design instituţional construit, parcă special, pentru binele electoral al politicienilor şi profitul bancherilor. Nicidecum pentru cetăţeanul simplu plătitor de taxe. Aşadar, se admite faptul că fără bariere însoţite de sancţiuni, decidenţii vor sacrifica oricând interesul public în favoarea interesului electoral. Finanţiştii vor sacrifica viitorul pentru beneficiile imediate. Asta înseamnă în esenţă limitarea deficitului bugetar (până aproape de zero) şi controlul nivelului datoriilor suverane. Pentru a putea fi implementat acest acord istoric, e nevoie de voinţa politică a semnatarilor. Şi ne întoarcem iar la politica internă. Există voinţă politică în România pentru implementarea acestor decizii? Aş zice că mai degrabă, nu.

Prima oară când s-a pus problema limitării deficitului bugetar prin Constituţie, liderii opoziţiei, cu Victor Ponta în frunte, au sărit ca arşi şi au clamat că este o prostie a lui Băsescu ce va condamna România la sub-dezvoltare. Adică, vezi Doamne, România nu se mai poate împrumuta ca să se dezvolte. De parcă aşa ceva s-a întâmplat vreodată în ţara asta viciată de tot felul de deficite structurale şi de risipă. Acelaşi Victor Ponta este acum de acord cu limitarea deficitului şi datoriei publice. Mă rog, Ponta ne-a obişnuit cu aceste contradicţii şi inconsecvenţe. Doar că, invocând, după părerea mea, în mod eronat, un articol din