- Cultural - nr. 909 / 13 Decembrie, 2011 Fost-ai stanca pusa-n calea valului prea manios Ridicat de cea furtuna numai ura si teroare, Pumnul strans cand deznadejdea ne-a ajuns cutit la os Si speranta-nlacrimata, care-i ultima ce moare. Noi traim aici cu veacul si durerea stransa-n pumni, Suntem umbra unor timpuri, prefacute, dusmanoase, Tot huliti din imprejururi, tot tradati de prieteni buni, Ce ne fac aceasta viata, clipa lunga, mincinoasa. Prea bogat imi e Ardealul, prea flamanzi imi sunt vecinii, Prea ades se-aduna-n haita si ne latra vesnicia, Prea ne-njura fara frica, prea se cred deja stapanii Astui loc unde strabunii, sunt mai vechi decat vecia. Si-apoi cum sa nu ne spurce cand mereu sunt la putere, Cand ei stiu ca lunga vreme fi-vom inca dezuniti, Noi suntem dusmanii nostri, nesatuii de avere, Iude care-si vand si mama, sclipitorilor arginti. Radule, ne iarta dara clipa asta rusinoasa Ce-o traim de ceva vreme parca suntem blestemati, Azi gunoaiele-s deasupra in latura cea soioasa, Iara tara e pe mana unor semeni nechemati. Tu ai ars lumina vie din durerea ta lumeasca Cand ne-ai scos din amorteala lasitatilor trairi, Prea ai vrut ne fie bine intr-o VATRA ROMANESCA, Cu credinta in Maritul si uniti, spre izbaviri. MIRCEA DORIN ISTRATE - Cultural - nr. 909 / 13 Decembrie, 2011 Fost-ai stanca pusa-n calea valului prea manios Ridicat de cea furtuna numai ura si teroare, Pumnul strans cand deznadejdea ne-a ajuns cutit la os Si speranta-nlacrimata, care-i ultima ce moare. Noi traim aici cu veacul si durerea stransa-n pumni, Suntem umbra unor timpuri, prefacute, dusmanoase, Tot huliti din imprejururi, tot tradati de prieteni buni, Ce ne fac aceasta viata, clipa lunga, mincinoasa. Prea bogat imi e Ardealul, prea flamanzi imi sunt vecinii, Prea ades se-aduna-n haita si ne latra vesnicia, Prea ne-njura fara frica, prea se cred deja st