O ființă vie e un sistem cu o entropie scăzută, adică avînd un înalt grad de ordine. Deși științific este eronat să echivalăm entropia cu dezordinea, o voi face totuși aici, pentru că ușurează înțelegerea intuitivă a fenomenelor la care mă voi referi.

Pentru a putea supraviețui, adică pentru a-și putea menține nivelul scăzut de entropie, orice vietate trebuie să fie în stare să genereze în mediu o dezordine foarte mare. De exemplu, un lup trebuie să mănînce, în medie, aproape 2 kg de carne de cerb pe zi. Carnea cerbului, care are un grad de entropie similar celei a cărnii lupului, e transformată de metabolismul lupului în apă, dioxid de carbon și dejecții, produse cu o entropie mult mai mare decît carnea vie. Asta înseamnă că, pentru a se menține în viață, un lup trebuie să producă în mediu, în fiecare lună, o dezordine cel puțin egală cu ordinea din propriul său organism. Ca să trăiască 10 ani, un lup trebuie să producă în natură o dezordine de peste 100 de ori mai mare decît propria sa ordine. Iar cerbii mîncați de lup de-a lungul vieții sale își menținuseră ordinea internă mîncînd fiecare zilnic cîte 4 kg de iarbă, căreia îi sporiseră entropia, transformînd-o în apă, dioxid de cabon și dejecții. Iar iarba cu care se hrăniseră cerbii își menținuse ordinea prin creșterea entropiei razelor solare, în procesul fotosintezei.

Toate cele de mai sus sînt valabile și pentru om, numai că progresele tehnologice realizate de-a lungul istoriei au crescut cu multe ordine de mărime dezordinea creată de acesta. Tocmai creșterea capacității de a produce dezordinea în natură i-a permis omului să se răspîndească, să se înmulțească, să aibă o mai bună sănătate și un mai mare confort, să-și prelungească viața și să creeze ceea ce numim civilizație.

Stăpînirea focului i-a permis omului să creeze o mai mare dezordine exterioară prin arderea lemnului, altfel inutiliza