înfricoşătoarea periferie a prezentului mă ţine
cu mintea legată ca un cîine de curte
animal domestic
cel mai bun prieten
al omului vorba ceea
din cînd în cînd mă bucur dimineaţa
cînd soarele matinal îmi inundă
cu lauri de lumină imunda bucătărioară
prin geamul mai tot timpul stropit de
scursurile vecinilor de la patru
pun de cafea
apă pentru oul fiert moale
beau calciu sau magneziu
scot iaurtul sau kefirul din frigider
şi oul de rigoare pe care-l pregătesc
găurindu-l în partea de jos mai groasă
cafeaua-i gata aprind prima ţigară
îmi umplu ceaşca
răsfoiesc Evenimentul zilei
sau Dilema vecheVatra
mă pregătesc în fiecare dimineaţă
pentru ruperea lanţului
stau şi mă gîndesc meditez
radioul merge şi din cînd în cînd
chiar ajunge cîte-o frîntură de vorbă
sau melodie – words don’t come easy –
în mintea mea legată
ca un cîine de curte
mă pregătesc să rup lanţul acesta
de ani de zile mă pregătesc să rup
lanţul acesta şi s-o şterg din această
înfricoşătoare periferie a prezentului
jumătate gol jumătate plin golit de
prezent plin ochi de necunoscute contondente
nici măcar nu mi-e teamă propriu-zis
zilele trec nopţile vin
dimineţile se scurg printre degete
după-amiezele se-nfundă în ceas de seară
şi toate-şi strecoară prezentul periferic
printre gratiile timpilor morţi
purtînd pe frunte acelaşi însemn al minţii
prinsă ca un cîine de curte cu un lanţ ruginit
cînd o fi să se rupă
numai iarnă să nu fie.
(din volumul ţara transformată-n vînt, Editura Casa de pariuri literare, 2011)
înfricoşătoarea periferie a prezentului mă ţine
cu mintea legată ca un cîine de curte
animal domestic
cel mai
