Pentru România şi interesul ei public major, acordul interguvernamental decis la summit-ul de la Bruxelles este mană cerească. Pentru clasa politică este coşmarul cel negru, care îi ridică părul măciucă. Buget echilibrat, cu 3% deficit, aprobat şi verificat de funcţionarii de la Bruxelles, cu sancţiuni aplicate de „jandarmul“ numit Curtea de Justiţie, care va veghea în lanul de secară al poftelor partidelor şi guvernanţilor de a băga mâna în puşculiţa comună. Din fericire, decizia nu a fost lăsată la latitudinea clasei politice. Traian Băsescu a angajat şi guvernarea actuală, şi pe cele viitoare pe drumul cu un singur sens, măcar şi la nivel teoretic, al onestităţii. Nu şi al competenţei, aici fiind altă discuţie.

Altfel spus, preşedintele a schimbat din mers regulile jocului politic pentru ani buni de acum înainte. Fiecare centimă va fi luată la puricat, concesiile fiind scoase din discuţie într-o Europă aflată într-un echilibru precar pe marginea prăpastiei. Evident, corupţia pe bani publici nu va fi stârpită pe de-a întregul, dar există premise certe că licitaţiile trucate şi adiţionările contractelor, că pomenile electorale şi subvenţiile mascate în fondul de rezervă al guvernului sau întreţinerea companiilor falimentare, nepotismele şi clientelismele de tot felul vor fi diminuate. Cu alte cuvinte, reguli noi la metehne vechi. Mai dur, introducerea în Constituţie a deficitului de 3% ar putea fi o sabie a lui Damocles deasupra capetelor guvernanţilor, care pot ajunge să răspundă nu doar cu funcţia, ci şi cu libertatea pentru încălcarea legii fundamentale.

Reacţia otrăvită a lui Ponta şi Antonescu, autoproclamaţi avant la lettre viitori premier şi preşedinte, este deci de înţeles. „Iresponsabil ca de fiecare dată, Traian Băsescu s-a dus la Bruxelles fără idee de ceea ce se întâmplă acolo şi a angajat România la ceva ce nici el nu ştie, nici români