Chirurgia vaginală estetică a devenit tot mai populară în America ultimilor cinci-zece ani – dar la fel s-a întâmplat şi în Europa –, nu în ultimul rând datorită mass-mediei, printr-o serie de „showuri medicale“, precum „Dr. 90210“ ş.a. Evident că nu a întârziat să apară nici presa negativă sau controversele! În absenţa unei pregătiri specifice în cadrul rezidenţiatului, la fel ca în cazul tuturor procedeelor estetice, este întotdeauna nevoie de o pregătire specifică, prin cursuri sau postgraduate training-uri oferite de instituţiile abilitate în acest sens. Adesea însă, din nefericire, serviciile acestea sunt oferite pacientelor de aventurieri mult prea puţin pregătiţi, iar rezultatele intervenţiilor au condus la dispute care par interminabile. Am spicuit din presa existentă declaraţia Comitetului de opinie al Congresului American de Obstetrică şi Ginecologie din 2007, în care se publica un raport extrem de nefavorabil referitor la „rejuvenarea vaginală“ sau „procedee de cosmetică vaginală“, şi alte articole de acest gen, precum cel din Cosmopolitan (ediţia americană) din ianuarie 2010, intitulat „Vaginas under attack… don’t let your greedy gynecologist talk you into this horrible mistake“. Însumând argumentele apărute de-a lungul ultimilor ani împotriva cosmeticii vaginale, am putea enumera: lipsa indicaţiei medicale, absenţa studiilor care să arate că metodele sunt sigure şi eficiente, lipsa educaţiei specifice prin care o femeie să diferenţieze între „normal“ şi „anormal“ în ce priveşte forma sau dimensiunile labiilor, nevoia de consiliere psihologică, faptul că medicii (aici ţin să menţionez că este vorba doar despre cei din America şi arareori din vestul Europei) promovează nişte idealuri nerealiste sau fac acest tratament doar pentru bani, fiind lipsiţi de etică, iar femeile aleg acest tip de tratament doar din cauza presiunilor societăţii. Luând p