Drumul spre orizont începe cu primul pas, că teleportarea nu s-a inventat.
Dacă la orizont se află binele României şi drumul spre el trece, conform legii, pe la Cotroceni, atunci şi Opoziţia şi Puterea sunt datoare moral să-l străbată, fără condiţii.
Şefii de state şi guverne europene nu mor unii de dragul altora. Au motive suficiente, unele cu rădăcini istorice, să-şi scoată ochii. Au uitat, însă, de rivalităţi, de idiosincrazii, de diferende politice sau doctrinare şi s-au aşezat la aceeaşi masă pentru a încerca să ajungă la un acord de salvare a Uniunii Europene. Aşa cum, miercuri, politicienii români sunt datori faţă de alegătorii lor să se aşeze la aceeaşi masă pentru a discuta. E în joc şi binele României, şi salvarea ei.
Prima condiţie pentru dialog este dorinţa sinceră de a-l avea. Sigur că dialogul nu garantează consensul din prima încercare, mai ales când una, mai multe sau toate părţile invitate au împotriva interlocutorilor nu doar un dinte, ci o întreagă dantură. Este grea şi simpla prezenţă în aceeaşi încăpere, la aceeaşi masă, a unor oameni care de ani de zile nu au făcut altceva decât să se jignească şi să se insulte. Această aparentă imposibilitate e urmarea firească a unui mod păgubos de a face politică, acela prin care se spune cu obstinaţie NU atunci când adversarul spune DA şi invers.
Liderii la vârf ai Opoziţiei şi ai Puterii din România par a fi tăiat toate punţile spre dialog. Spun asta fiindcă simplii membri sunt mult mai toleranţi cu duşmanii de moarte identificaţi de şefii lor, dar nu îndrăznesc să-şi arate acest spirit, fiind ameninţaţi cu excluderea.
Dacă mai au o umbră de respect pentru cei care i-au ales şi pe care îi reprezintă, politicienii sunt datori să refacă aceste punţi tăiate şi arse. Să lase trufia, orgoliul nemăsurat şi ura la o parte şi să acţioneze spre binele românilor în