Cea mai mare atletă a României a pozat în aceeaşi ipostază la distanţă de 50 de ani.
Iolanda Balaş, preşedinta de onoare a FR Atletism, a împlinit ieri vîrsta de 75 de ani, dar şi-a început ziua cu acelaşi ritual. Dubla campioană olimpică şi deţinătoare a 14 recorduri mondiale la săritura în înălţime s-a prezentat la birou la ora obişnuită, 8:00. Între două telefoane şi felicitările colegilor, şi-a răsfoit albumele cu zeci de fotografii.
Marele filosof Mircea Eliade susţine în nuvela Tinereţe fără de tinereţe că tinerii au simţul trecutului mai precis decît oamenii maturi. "Un tînăr trăieşte mult mai mult cu amintirile decît o face un om de cincizeci-şaizeci de ani. Nu numai atît, la un tînăr, trecutul este un element întotdeauna prezent, cît de paradoxal ar părea acesta".
Pentru a-şi întări convingerea, Eliade propune şi un test. "Cereţi unui tînăr să scrie o carte asupra vieţii şi vă va aduce un manuscris de o mie de pagini, într-atît ştie de multe şi de importante, de noi, de semnificative i se par toate. Un matur va scrie o sută de pagini, un bătrîn, cel mult douăzeci".
Iolanda Balaş-Soter nu se încadrează însă în tiparul scriitorului. La cei 75 de ani de viaţă, Doamna atletismului românesc ar umple despre trecut nu cîteva zeci, ci sute de pagini. "Dacă aş descrie numai fotografiile pe care le-am făcut, aş umple o carte", a afirmat fosta atletă. Pozele şi cărţile sînt şi lucrurile de care s-a înconjurat atît acasă, cît şi la birou.
Toate îi sînt dragi. Scoate afară o fotografie veche, în alb-negru, mai deosebită. Este cu ea citind o carte, aşezată confortabil într-un fotoliu, cu o pătură pe picioare. "Îmi place mult această fotografie!", a exclamat Iolanda Balaş. "Este făcută în toamna lui '60. Eu şi Hansi, soţul meu, tocmai ne mutaserăm în prima noastră casă. Era o garsonieră pe care am primit-o de la stat pentru aurul cucerit la Ol
