Valter Jurcovan era pilot. A murit la Revoluţie într-un avion doborât pe ruta Bucureşti – Belgrad. Soţia, stewardesă, a decedat în 1995, în accidentul de la Baloteşti. Blestemul a urmărit familia, iar unicul lor fiu s-a stins şi el, în 2001, electrocutat.
„Dacă cineva mi-ar fi spus dinainte de cât chin o să am parte în viaţă, aş fi zis că nu voi fi în stare să duc în mine atâta suferinţă”, începe Elvira Jurcovan povestea calvarului său.
Micile probleme de zi cu zi pălesc în faţa tragediilor prin care a putut trece această femeie. Este uluitor de unde poate găsi un om puterea de a supravieţui atâtor nenorociri. Stătea în faţa unui morman de poze şi vorbea încet, mai mult pentru ea: „Cu astea am rămas, nu mai am nimic de la viaţa asta... Mi-a luat tot ce mi-a fost drag!”.
Valter Jurcovan, fiul Elvirei, se născuse la Ploieşti, în ziua de 28 august 1958. Şi-a dorit dintotdeauna să se facă pilot. Cum tatăl său lucra la Tarom, Valter era obişnuit cu avioanele, cunoştea prea bine stilul de viaţă al piloţilor şi visa şi el ca, într-o bună zi, să piloteze un avion. După ce a terminat liceul a dat examen la două facultăţi, în cadrul Politehnicii, şi a fost declarat admis la amândouă. Dar a renunţat, pentru a se înscrie la Aviaţie. „Era un băiat deosebit. Era inteligent, învăţa foarte repede, nu trebuia să stea nopţile să tocească.
Citea o singură dată un curs, apoi se ducea la examen şi îl lua fără probleme, de cele mai multe ori cu 10”, povesteşte mama sa, Elvira Jurcovan. Când a mers la examenul medical, numele său nu figura pe lista candidaţilor. „Vedeţi, acesta a fost destinul nostru. Întotdeauna trebuia să apară ceva, să complice lucrurile..., nu se putea să meargă bine din prima. Atunci, Valter l-a sunat pe tatăl său, care a reuşit să obţină dosarul şi să-l depună. Se pare că cineva a încercat să-i oprească dosarul, se făcuse o recla
