O perspectivă turcească asupra viitorului spaţiului balcanic, orientată spre viitor.

Eseu publicat în ediţia nr. 25 a FP România. Balcanii se află într-un punct istoric, acum, când Procesul de cooperare al Europei de Sud Est (SEECP) îşi celebrează a 15-a aniversare. Este momentul care face statele din regiune să reflecteze asupra ultimilor cinsprezece ani şi să reevalueze rolul pe care acest proces ar putea să-l joace în viitor. Care a fost viziunea comună care a determinat statele din Balcani să iniţieze acest proces? Care au fost realizările SEECP? Care sunt factorii care au făcut din acest proces o componentă vitală a afacerilor regionale? Care sunt provocările aflate în faţa dezvoltării SEECP? Sunt doar câteva întrebări la care, ca părţi interesate de crearea unei ordini regionale paşnice şi stabile în Balcani, trebuie să reflectăm cu seriozitate.

În ciuda argumentului că forţele globalizării reduc diferenţele locale şi facilitează apariţia unei societăţi globale unice, continuăm să trăim într-o lume a regiunilor, unde procesele locale şi regionale devin din ce în ce mai importante. Cooperarea regională sau sub-regională a devenit o realitate a secolului XXI, din ce în ce mai multe naţiuni încercând să se apropie la nivel cultural, economic şi politic. Regiunea Balcanilor, care tradiţional a fost un simbol al fragmentării şi dezintegrării, are acum şansa să devină o zonă în care cultura cooperării este încurajată. Acest eseu propune o viziune alternativă pentru continuarea cooperării regionale în jurul SEECP, bazată pe un set de principii politice şi metodologice, în încercarea de a stimula o dezbatere mai largă în cercurile intelectuale şi politice din regiunea Balcanilor. În particular, eseul subliniază bazele normative şi principiile politice ale cooperării regionale, într-o perioadă în care naţiunile Balcanilor caută soluţii de adaptare a arhitect