E mai mult decat ciudat si putin pervers sa te lauzi cu masurile de austeritate, de o duritate unica in lume, pe care le-ai adoptat in principal pentru ca nu ai fost in stare sa faci economia sa functioneze. Asta fac acum Emil Boc si Traian Basescu, ambaland prezentarea cu un tupeu nepamantean.

Sa trambitezi taierile bugetare ca unica solutie anticriza, cand nicaieri in Europa nu s-a mai adoptat ceva asemanator, nici pe departe, desi acolo nivelul de viata e de cateva ori mai mare, e o mostra de cinism, o atrocitate in stare pura.

Maximul de austeritate impus in Vest a fost inghetarea veniturilor bugetare sau prelungirea perioadei de munca pana la pensie. Si alea facute cu lacrimi de empatie si solidaritate fata de victimele neanuntate si fara de vina.

La noi au fost doar scrasnete de dinti, pumni ridicati in aer si o crunta morala tinuta unui popor ca si cum el ar fi fost de vina pentru incompetenta guvernantilor.

Cand te gandesti ca, dupa ce au fost taiate salariile si pensiile, bugetele serviciilor secrete au crescut, au fost facute investitii tot mai "trasnite" (dupa cum recunostea chiar unul dintre finantatorii lor - Elena Udrea) si s-au gasit oricand bani pentru clientela partidului de guvernare, atunci trebuie sa admiti ca astfel de anomalii si paradoxuri nu pot avea loc decat intr-un singur loc din lume. Nu as fi revenit asupra acestor ganduri daca nu l-as fi auzit pe Emil Boc cum vitupera impotriva lui Tariceanu, acuzandu-l ca a ingropat tara in criza.

De nervi, lui Emil Boc ii tremurau bojocii cand, de la tribuna Parlamentului, anatemiza iresponsabilitatea si indecenta fostilor guvernanti de a dubla cheltuielile cu salarii si pensii, in 2008.

Auzindu-l, mi-am amintit povestea adevarata a lui 2008. Cand tot Emil Boc se jura ca il va trimite in puscarie pe acelasi Tariceanu, pentru ca se