“Peste tot m-a iubit lumea”, spune Daniel Pancu (34 de ani), ieşeanul devenit copilul de suflet al Giuleştiului. El vorbeşte deschis despre fotbal şi viaşa personală la capătul unui sezon excelent.
Mai e o oră pînă la antrenament şi rapidiştii pendulează prin sala de mese în căutarea unei gustări. Pancu se demarcă abil, “uite, hai să stăm aici, chiar în mijloc”.
Cel mai bun giuleştean din 2011 rezistă apoi cu brio tirului de întrebări, iar zgomotul de tacîmuri trîntite-n farfurii se topeşte sub răspunsurile sale directe şi spectaculoase.
- Pancone... Sau preferi să ţi se spună altfel? Dan, Daniel, Pancu, Pantera?
- Îmi e indiferent, important e să ştiu că se vorbeşte cu mine. Nu le cer nici celor tineri din lot să mă strige în vreun fel anume.
- Eşti surprins de evoluţiile tale din acest an?
- Nu, niciodată n-am fost. Eu mă aşteptam să joc aşa. Înainte de a mă întoarce în ţară, jucasem foarte bine în străinătate, dar oamenii nu au avut posibilitatea să mă vadă. Iar la Vaslui am fost folosit prea puţin.
- “Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în tine. Adică îmi mulţumesc mie”, ai zis la Gala Fanatik. Ai simţit că lumea nu credea că mai poţi oferi ceva Rapidului?
- Păi, eram singurul care mai ştia ce valoare am.
- E optimism mare în Giuleşti sezonul ăsta. De ce păreşi aşa încrezători că veţi lua titlul?
- Ăsta e obiectivul nostru, şi noi chiar credem că putem să cîştigăm campionatul. Echipa a crescut mult din vară şi pînă acum, iar în iarnă vom avea şansa de a ne întări lotul.
- Ai marcat golul sezonului în Liga 1, cu o “superfoarfecă”, în meciul cu Gaz Metan, de acum 3 săptămîni. Ce ţi-ai zis cînd ai văzut mingea în plasă?
- N-am fost deloc surprins. Ăsta sînt! Ratez din poziţii uşoare, dar înscriu cu execuţii speciale. Am fost cu atît mai fericit cu cît reuşita mea nu numai că a fost sp
