Legea asistenţei sociale este unul dintre cele mai discutate şi mai disputate acte normative ale Legislativului care şi-a început mandatul în anul 2008.

Depusă de mai mult timp la Parlamentul României, Legea asistenţei sociale a fost adoptată în Camera Deputaţilor marţi, 22 noiembrie 2011, cu 168 de voturi „pentru“ şi 5 voturi „împotrivă“. Ştirea seacă mai consemnează amănuntul că deputaţii opoziţiei nu au votat, Eugen Nicolăescu anunţând că reprezentanţii PNL şi PSD vor supraveghea votul deputaţilor puterii.

În condiţiile în care Camera Deputaţilor era cameră decizională, legea a fost trimisă spre promulgare preşedintelui României. În paralel cu acest traseu clasic însă, Legea asistenţei sociale e în continuare vânată de actuala opoziţie printr-un ultim instrument legal, anume o sesizare la Curtea Constituţională. „Legea privită în ansamblul ei este neconstituţională“, spun cei de la USL, prin aceea că „prin actul contestat, legiuitorul urmăreşte, în fapt, restrângerea drepturilor fundamentale“.

„Scopul real al legii este scăderea cheltuielilor bugetare cu asistenţa socială, şi nu combaterea sărăciei (în condiţiile în care indicele sărăciei a cunoscut o evoluţie ce a ajuns în acest an la un maxim istoric în perioada de după 1989)“, se precizează în documentul trimis CCR.

Reclamaţia consemnează şi argumentul că Legea asistenţei sociale încalcă articolul 3 al Constituţiei, care menţionează caracterul social al statului, precum şi articolul 47, care obligă statul să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. „Considerăm că, prin filosofia şi prin prevederile concrete ale legii (iar aici ne referim, în special, la acele prevederi prin care familia este principala entitate responsabilă de bunăstarea socială, iar nu statul, şi la acele prevederi atât de vag formulate, î