"Lume, lume, veniţi cu mic, cu mare la adunarea generală a satului. Se face Asociaţia Crescătorilor de Taurine", a sunat gornistul din Mălâncrav. Încă se mai păstrează în acest loc, la 25 de kilometri de Sighişoara, obiceiul anunţurilor oficiale pe uliţă.
Până în urmă cu ceva timp, la Mălâncrav toboşarul era cel care făcea anunţurile importante. Acesta s-a prăpădit însă, aşa că acum goarna transmite ultimele ştiri. Oamenii s-au strâns, câţi mai cresc vaci pe aici, peste 20 de fermieri, dintre care 14, mai înstăriţi, au între zece şi 20 de capete de animale. A fost ales un lider, în persoana lui Rolf Roth, primul din sat care a plecat în Germania, încă din 5 ianuarie 1990, după cum ne povesteşte chiar el. Şi printre puţinii care s-au întors în locul de baştină, în 1994, după ce a lucrat în străinătate la o fabrică de maşini.
„Am sperat că în ţara în care m-am născut se vor schimba lucrurile în bine", auzim motivul revenirii sale. De la maşinile din Germania, Rolf a trecut la creşterea vacilor - 18 la număr - în România. Mălâncravul are acum 170 de saşi, fiind una dintre cele mai mari comunităţi de acest fel din Transilvania. La adunarea generală, la care s-au strâns români şi saşi, pentru că satul are în total 1.200 de suflete, s-a stabilit că fermierii au nevoie de propriul centru de colectare a laptelui. Zis şi făcut. Centrul a intrat în funcţiune din acest an, după ce autorităţile locale au conferit asociaţiei drept de proprietate asupra clădirii în care se colectează laptele. Fermierii au lucrat la refacerea casei cu pricina, care ajunsese o ruină. Era locul unde până nu demult diverse fabrici de lactate aduceau propriile tancuri de colectare, în care sătenii vărsau laptele de la vacile lor. Pe atunci, fabricile impuneau preţul de colectare, cât mai mic. Chiar şi de 40 sau 50 de bani pe litru. „Cei de la fabrici ne păcăleau la măsurarea calităţii la
