La Musée du Quai Branly din Paris s-a dechis recent o interesantă expoziţie intitulată Inventarea - exhibarea - omului sălbatic. Până în iunie 2012, sunt prezentate publicului picturi, sculpturi, afişe, cărţi postale, filmele care au permis occidentalilor să „descopere” şi să „exhibe” timp de cinci secole alţi oameni decât cei albi. Un gen de „popularizare” care ar sta la originea rasismului, încearcă să ne explice organizatorii.
La Musée du Quai Branly din Paris s-a dechis recent o interesantă expoziţie intitulată Inventarea - exhibarea - omului sălbatic. Până în iunie 2012, sunt prezentate publicului picturi, sculpturi, afişe, cărţi postale, filmele care au permis occidentalilor să „descopere” şi să „exhibe” timp de cinci secole alţi oameni decât cei albi. Un gen de „popularizare” care ar sta la originea rasismului, încearcă să ne explice organizatorii.
Vasile Damian a vizitat sălile expoziţiei şi a cules o serie de impresii:
Aproape un miliard de vizitatori au fost fascinaţi din 1800 până în 1958 de acest fenomen de succes denumit impropriu „spectacole exotice”. 35.000 de figuranţi - oameni de culoare, negri, indieni, asiatici dar şi bolnavi, oameni cu deformaţii congenitale au fost scoşi la vedere, arătaţi în bâlciuri, expoziţii coloniale, circuri sau diverse alte săli de spectacole.
Inventarea omului sălbatic scoate la lumină aceşti oameni, bărbaţi, femei, copii, veniţi din Africa, Asia, Oceania şi America de Sud în Occident pentru a fi exhibaţi. Fenomenul a luat naştere în curţile regale ale secolului al XVI-lea. Lui Henric al II-lea i se prezintă la Rouen zeci de indieni aduşi din Brazilia, se vorbeşte astfel de cel mai mare tablou viu al epocii. Puţin mai târziu, Omai este adus din Pacific la curtea regelui Angliei. Doi ani mai târziu, îmbrăcat în straie occidentale şi educat „à l'anglaise”, respectivul este dus înapoi în insula
