La patru luni de la interzicere, vânătoarea este reintrodusă în patrimoniul UNESCO Delta Dunării, punând în mare pericol speciile pe cale de dispariţie care vieţuiesc aici. Care sunt interesele şi de ce natură sunt acestea, cine sunt vinovaţii pentru luarea acestei decizii, precum şi care sunt problemele reale ale deltei sunt întrebările la care răspunde în cele ce urmează Liviu Mihaiu, membru fondator şi preşedintele Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta.
● Jurnalul Naţional: De curând, s-a decis reintroducerea vânătorii în Delta Dunării. Ce înseamnă asta pentru deltă, concret?
● Liviu Mihaiu: Vânătoarea sportivă în rezervaţie este una dintre activităţile cu impact deosebit de negativ asupra tuturor speciilor de păsări şi mamifere. Pe timpul scurt, câteva luni, cât a fost întreruptă vânătoarea în Delta Dunării poţi vedea raţe şi gâşte sau păsări rare planând pe canale circulate, adică acolo unde nu le mai vedeam când se-auzeau armele de foc... Anual, sute de exemplare protejate de lege, din regnurile menţionate, sunt doborâte de vânători sportivi veniţi să se distreze vânând în Delta Dunării (vezi foto pelican creţ, specie protejată, împuşcat). Cu atât mai mult cu cât, ca orice altă activitate comercială, vânătoarea este foarte greu de controlat în rezervaţie din cauza condiţiilor naturale specifice, a lipsei unui control corespunzător din partea organelor responsabile: agenţii ecologi ai ARBDD, poliţie, garda de mediu. Înmulţirea unor specii, dăunătoare eventual, reclamată de iniţiatorii schimbărilor legislative, poate fi contracarată prin introducerea vânătorii de extracţie, activitate punctuală, reglementată strict şi care poate foarte simplu rezolva dilema "şacalului din curtea omului" invocată de Vasile Gherasim, preşedintele Comisiei de mediu, la reintroducerea vânătorii, care, luându-i locul Sulfinei Barbu în fruntea Comisiei, după plecarea aces
