Fotbalul a sărăcit deprimant tribunele. Fotbalul nu mai are chemare. Foarte puţini martori ai competiţiei se încăpăţânează să mai bată drumul stadioanelor. Iar şi mai puţini dintre aceştia acceptă corvoada, fiind strict interesaţi de evoluţia vreunei echipe. Foarte puţini sunt aceia care pot fi numiţi cu adevărat suporteri. Tenacitatea celor fără de leac, tena­citatea suporterilor autentici merită apreciată ca atare. Dar nu putem ignora şi un alt adevăr.

Anume acela că numărul martorilor fără de vină este consistent înmulţit de acei bezmetici care caută în tribunele stadioanelor loc numai bun de manifestare a unor furii primare. Iar turbaţii penali fără identitate sunt acompaniaţi în spectacolele lor scandaloase, cu graţie, de penalii fuduli din lojile oficiale ale stadioanelor. Această comuniune funcţionează extrem de productiv. Astfel, concurenţa înjurăturii populare cu înjurătura oficială pune aşternut bălegăros celor mai îndârjite me­ciuri din fotbalul nostru cel de toate zilele. Ne aşteptam, spre liniştea noastră, ca finalul turului să-i treacă oarecum în hibernare pe scandalagiii din liga Dragomirului. Ar fi rămas astfel în avantaj penal sălbaticii tribunelor, prin cafteala de la Ploieşti căreia i-a căzut victimă Galamaz. Numai că s-a întâmplat între timp meciul Steaua – CFR Cluj.

Meci care, din cauza unui arbitraj scandalos, a băgat efect de forjă în relaţiile de infinită prietenie dintre Gigi Becali şi Arpad Paszkany. Patronul Stelei, în calitate de păgubit, s-a repezit la gâtul inculpatului Cristian Balaj. Arbitrul cel mai arbitru din dotarea CCA a devenit brusc şmecher cu talent, ipocrit, nenorocit, criminal şi penal. Şi fiindcă aceste calităţi ale lui Cristian Balaj se cereau explicate într-un fel prin finanţare, Gigi Becali i-a ridicat la rang de sponsori ai corupţiei din arbitraj pe şefii de la CFR. Lui Arpad Paszkany i s-a atribuit, prin