- Editorial - nr. 909 / 13 Decembrie, 2011 Dupa incheierea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in spatiul romanesc au avut loc o serie de evenimente importante pentru viitorul tarii. Printre doleantele romanilor se afla, in primul rand, reinstalarea administratiei romanesti in nord-estul Transilvaniei si eliminarea Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, cu intregul lui cortegiu de consecinte nefaste. Cu acest gand au luptat si au murit ostasii romani, in crancenele batalii de pe frontul de Rasarit, in Stepa Calmuca, la Odessa si la Cotul Donului – Stalingrad, apoi in cele din toamna anului 1944, la Oarba de Mures: revenirea partii de nord a Ardealului acolo unde-i era locul, in Romania dorita intregita. Nu era deloc usor, atata timp cat, pe la Cluj, Satu Mare, Salaj, prin zona secuiasca, sub atotputernicia insilor Lukács Lászlo (Vasile Luca) si Anna Pauker, se striga: "Jos Armata Romana! Traiasca Ungaria!”, cand, in orasul de pe Somes, se dezlantuia ura furibunda a maghiarilor de la "Dermata” impotriva studentilor si a Caminului "Avram Iancu”, vandalizat de catre revizionistii si comunistii unguri. Nedreptatea comisa prin grava ciuntire teritoriala a Romaniei, in urma Diktatului de la Viena, cu nefastele lui consecinte, cu enormele suferinte pentru romanii ardeleni, trebuia imperios inlaturata. In discutie era problema viitorului Transilvaniei, o procupare la ordinea zilei a celor doua tari, Romania si Ungaria, care au pornit in razboi ca aliate, impotriva URSS, apoi, dupa 23 august 1944, devenind adversare pe campul de lupta. "In incercarea de a formula o solutie favorabila, inainte de toate, pentru ea, perfida Moscova a infiintat o Comisie, condusa de Maxim Litvinov, care, in privinta Transilvaniei, identifica patru solutii: 1) pastrarea statu-quo-ului teritorial, asadar, recunoasterea granitei fixate prin Diktatul de la Viena; 2) intreaga Transilvanie data Ro