Una din povestile inspirationale si totodata incredibile ale unui caracter cu adevarat admirabil vine din perioada interbelica. In urma unui tragic accident, pilotul Gheorghe Banciulescu isi pierde ambele picioare, fiindu-i adus la cunostinta de doctori ca el nu va mai putea zbura niciodata.

La nici doi ani de la acest eveniment, cu ajutorul unor proteze speciale, devine primul aviator al lumii care se ridica in aer fiind lipsit de membrele sale inferioare.

O asemenea pasiune pentru zbor nu putea avea decat radacini foarte adanci, samanta fiindu-i incoltita pe teatrele de operatiuni ale armatei romane in Primul Razboi Mondial.

Tanarul sublocotenent a participat, printre altele, la luptele de la Namoloasa si Marasesti, unde s-a distins ca un bun ofiter. Insa privirea sa era atintita asupra vazduhului unde pentru prima data in istorie aviatorii se confruntau in dueluri aeriene.

O singura dorinta, aceea de a fi pilot

A incercat din rasputeri sa intre in corpul aviatic romanesc, dar de fiecare data i-a fost respinsa cererea din motive medicale si se crede ca tatal lui Banciulescu, care detinea gradul de maior, si-a folosit influenta pentru a convinge medicii militari sa nu-si dea avizul in cazul fiului sau.

La incheierea razboiului, s-a inscris la Scoala de Pilotaj de la Tecuci, atragand in acelasi timp atentia pilotului Nicolae Tanase. Cu o experienta mai mult decat indestulatoare, acesta si-a impartasit tainele cu tanarul Banciulescu si l-a ajutat sa-si obtina brevetul de pilot.

Neinfricarea unui temerar

In anii urmatori, si-a desavarsit priceperea devenind unul dintre cei mai cunoscuti si prestigiosi piloti ai vremii. A concurat in diferite evenimente aviatice si s-a remarcat prin incercarile sale de a impinge cat se poate de mult granitele.

Insa, intr-una din ace