"Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt." Aceste cuvinte îi aparţin lui Radu Beligan şi însoţesc ceea ce este prezentat pe site-ul său oficial. Cel mai longeviv om de teatru român în activitate, o figură alegorică a artei actoriceşti în teatrul din România, împlineşte astăzi, 14 decembrie, 93 de ani.
"Harul nu se poate imita", spunea maestrul într-un interviu (Jurnalul Naţional, 10 octombrie 2008), iar "dragostea, credinţa nu se pot învăţa". Astfel de axiome trebuie luate ca reper. Noile generaţii de actori au de la cine învăţa, încă...
La 93 de ani, artistului i se aduc omagii. I se aduc mărturisiri de respect, admiraţie, recunoştinţă. La 93 de ani, artistul munceşte la fel de sârguincios ca în anii din urmă. În momentul când o instituţie pregătea intens manifestarea prin care să-l sărbătorească, Radu Beligan îşi căuta de... teatru. Cu două zile în urmă, juca pe scenă, la Cluj, în "Egoistul". Cu nouă zile în urmă juca la Iaşi, în acelaşi spectacol – o montare pe care el a regizat-o la sfârşitul anului 2004 la Teatrul Naţional Bucureşti. Între aceste reprezentaţii, repeta cu actorii la noul spectacol, de la Teatrul de Comedie (Sala "Radu Beligan"), "Spiritul de familie" (Les Belles-Soeurs) de Eric Assous, la care semnează regia.
Radu Beligan e în scenă. Are teatrul în sânge. A deprins actoria cu încetul, de aceea a făcut-o şi o face cu temeinicie. A ţinut cont de sfatul doamnei Lucia Sturdza-Bulandra, care spunea, aşa cum îşi informa maestrul publicul în conferinţa-spectacol "Confesiuni despre viaţă şi artă": pentru a face meseria de actor, ai nevoie, în primul rând, de o mare sănătate fizică şi morală. Dar şi răbdarea i-a adus longevitatea.
Radu Beligan s-a născut, aşa cum a mărturisit de mai multe ori, "o dată cu România Ma
