Ceva se intampla. Simt, prima data dupa multi ani. Prima reactie e de teama - a trecut atata amar de vreme. Nu recunosc sentimentul din prima - e cald, imi curma orice urma de rabdare si simt cum pune stapanire pe intreaga mea fiinta. Nu se poate, sunt om in toata firea si sunt la fel de entuziasmat si nerabdator ca un copilas cu ochii pironiti pe geam in noaptea in care Mos Craciun trebuie sa isi faca aparitia. Orele de munca trec incet si asta se datoreaza faptului ca nimeni nu imi intelege agitatia. Sunt printre straini si as vrea sa le explic ca azi joaca Steaua! As vrea sa le explic toate calculele legate de calificare, as vrea sa le explic cum echipa asta atat de greu incercata in ultima perioada va juca in fata a 50,000 de oameni aflati pe stadion si in fata a milioane aflati in fata televizoarelor. Si as mai vrea sa le spun cat de mult imi doresc o calificare maine seara. Stiu ca ar zambi din complezenta si m-ar lasa sa indrug vrute si nevrute dar nimic nu imi poate stirbi entuziasmul. La urma urmei, ei nu au fost marcati nicicum atunci cand echipa asta se lua la tranta cu granzii Europei si reusea sa ii faca sa plece din Romania cu o urma de mirare, confuzie si uluire ca au fost nevoiti sa lupte pana la ultima picatura de energie cu o echipa de est-europeni. Si ei nu au fost cu mine pe stadion atunci cand Steaua lui Protasov umilea adversarii europeni prin eleganta si stil. Pentru seara asta nu imi doresc decat ca timpul sa aiba rabare cu Steaua iar echipa sa castige pentru romanii de pe stadion, romanii de acasa si pentru romanii din strainatate. Care merita sa se bucure la fel ca cei din filmuletul urmator:

http://www.youtube.com/watch?v=MP8akY6KQcc

Ceva se intampla. Simt, prima data dupa multi ani. Prima reactie e de teama - a trecut atata amar de vreme. Nu recunosc sentimentul din prima - e cald, imi curma orice urma de rabdare si simt