Partidul Libertăţii (PVV) a beneficiat de normalizarea ideilor şi expresiilor rasiste şi xenofobe în societatea olandeză şi a ajuns a treia forţă politică a ţării. Din umbra Guvernului, populistul Geert Wilders impune decizii precum opoziţia Olandei faţă de intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen. Iar executivul olandez este captiv pentru că depinde de voturile PVV pentru supravieţuirea sa.

Articol din ediţia nr. 25 a FP România.

“Extrema dreaptă clasică” – antisemită, cu referinţe ideologice şi simbolice la nazism şi fascism - aproape a dispărut din Olanda. Erau relativ numeroşi la începutul anilor ‘80, cât şi în prima jumătate a anilor ’90 şi ocupau 1-3 locuri în Parlament. Astăzi există grupuri ca Blood & Honour, dar vorbim despre numai 300-600 de neo-nazişti la nivel naţional.

Din a doua jumătate a anilor ’90, şi mai mult din 2002, este remarcabilă însă creşterea “extremei drepte moderne” – anti-islamică şi împotriva multiculturalismului. Primele semne au apărut chiar pe scena politică principală, prin compararea Islamului şi Creştinismului, a istoriilor Orientului Mijlociu şi Europei, prezentate ca incompatibile, cu trimitere la proasta integrare a imigranţilor musulmani în societatea olandeză şi în alte ţări europene.

În 2001-2002, această extremă dreaptă modernă a fost prezentată îndrăzneţ de Pim Fortuyn, care deja scria despre islamizarea Olandei încă din anii ‘90. Fortuyn a fost ucis în mai 2002, cu doar 10 zile înainte de alegerile parlamentare – la care partidul său a obţinut o victorie uriaşă, reuşind să intre la guvernare. Cabinetul n-a durat însă decât câteva luni.

Ascensiunea lui Wilders

Din 2004, Geert Wilders este purtătorul de mesaj al acestei drepte extreme sau radicale. După ce a părăsit partidul liberal VVD, principalul partid de guvernare de astăzi, Wilders a rămas în Parlament