Eu fac parte din genul acela de cumpărător slab de înger. Prostănac. Tălâmb. Tăntălău. Dacă vii la mine la ușă și-mi prezinți cel mai banal și neinteresant produs, eu ți-l cumpăr dacă reușești să mă faci atentă două minute. În minutul 3, am scos banii și culmea naivității, ca să nu-i zic altfel, mă declar încântată de achiziție. Iar vânzătorii, fie ei ambulanți sau prin telefon au un simț înnăscut în a detecta fraierii și plusează de fiecare dată: îmi bagă pe gât cârlige de rufe, abonamente la rețele TV, reviste de traforaj, dedurizatoare de apă. În momentele cu pricina mă încearcă așa un sentiment, cum să-l descriu… de parcă sacul plin de noroc a aterizat din greșeală la mine-n bătătură. Și-aș fi inconștientă să-l las să treacă. Iată de ce moda cupoanelor cu oferte care-mi vin pe mail îmi îndulcesc ziua mai abitir decât un biscuite gigant umplut cu Nutela. Fix așa îmi încep eu ziua: studiind precum Peg Bundy pomelnicul de reduceri, cu atenție, cu interes, ținându-mi în frâu nebunia de a cumpăra în neștire vacanțe, brazi, bile de plastic, pizza și cercei cu cristale Ceaikovski. Și asta până când am văzut oferta ofertelor însoțită de mama reducerilor. De departe cel mai interesant produs apărut vreodată în cupoane. Cel pe care l-am răsucit pe toate părțile, recitit de zeci ori ca nu cumva să-mi scape informații prețioase, verificat și căutat de google pentru întărirea seriozității procedurii. Albire aaaa-naaaa-lăăă. Desigur, ca de fiecare dată, alții se dovedesc mai rapizi, vigilenți și mult mai bine informați decât mine: la prima oră erau deja 10 cumpărate! Nu-i nimic, am văzut că pot s-o fac cadou dacă vreau, ceea ce e magnific, mai ales că se aprope Crăciunul, reducerea, și ea substanțială: 50% din prețul de 150 de lei. Să fac cadou o albire anală m-ar scuti de multe drumuri și căutări prin magazine aglomerate… Desigur, ar interveni chestiunea priorității și