50.000 de oameni vor o altă viaţă pentru România şi pentru fotbalul nostru necăjit şi bolnav, vor din nou Steaua în lumea bună, acolo unde a fost ultima oară în 2006. Steaua este Vocea României în Europa, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în ultimii 25 de ani, dar în seara asta nu depinde numai de ea, ci şi de rezultatul de la Maccabi - Schalke.

Moş Crăciun e stelist, pentru că, în minutul 7, e 1-0 pentru echipa lui Marica, iar Steaua ratează deschiderea scorului, trei minute mai târziu, prin Nikolic, care trimite peste transversală de la 10 metri! Ciprioţii cred şi ei în Moş Crăciun, dar nu vor să fie cuminţi şi îşi arată colţii în minutul 14, când Pintado trimite cu capul, puţin pe lângă bară. Ne trec fiori, şi de frică, şi de frig, dar ne mai încălzim un pic la şutul lui Tănase, de la 16 metri, scos în corner de portarul advers. Din păcate, Steaua se stinge uşor-uşor până la pauză, AEK preia iniţiativa, decarul lor pare a avea glezna mai fină decât a decarului nostru, iar Pintado trimite înşelător, din lovitură liberă şi Tătăruşanu respinge în lateral.

Nikolic, gladiatorul echipei

Repriza a doua porneşte de la zero, ba chiar cu un mic plus, pentru că în Israel e tot 1-0 pentru Schalke. Ne trebuie golul, dar cine să-l dea? Dar apare acest gladiator Nikolic şi o minge dezumflată de Tim de Cler, în minutul 54. Muntenegreanul pătrunde în careu, îl cară şi pe Murillo în spate şi cade cu fundaşul ciprioţilor peste el. E penalty, aşa zice arbitrul francez, iar invizibilul Rusescu devine Smiley şi înscrie din penalty (55): 1-0. La scorul ăsta şi în minutul ăsta, Steaua e în primăvara europeană, pentru că la Haifa e tot 1-0 pentru Schalke!

Ne întristăm după şase minute, pentru că Pintado înscrie cu capul după o centrare a lui Priso! Şi dă-i şi luptă, din nou! Iar minunea se produce: Tănase are o sclipire, în minutul 69, şutul său