În timp ce, cu mic cu mare, toate ţările din zona euro şi şase ţări membre ale Uniunii Europene, dar în afara uniunii monetare, semnau acordul interguvernamental pentru crearea unei uniuni fiscale, Marea Britanie spunea un NU hotărât subordonării sale la noul tratat.
Reacţiile la refuzul britanic au fost multe şi diverse, unii lideri, în special de pe continent acuzând „tâmpenia" britanică, iar alţii, mai ales din rândurile Partidului Conservator de guvernământ, dar şi o majoritate a electoratului britanic, considerând această decizie drept cea mai îndreptăţită posibil.
Deşi unele teorii indică motivul principal al refuzului ca fiind protejarea sistemului financiar britanic şi a preeminenţei Londrei ca principalul centru financiar european, reacţiile din partea bancherilor şi investitorilor au fost, în general negative, aceştia considerând că Marea Britanie ar trebui să rămână „în inima Europei". Criticii susţin că decizia premierului britanic ar face mult mai dificilă influenţarea politicilor economice în cadrul UE, precum şi alienarea aliaţilor europeni care au susţinut politicile economice britanice de încurajare a pieţei libere şi de combatere a tendinţelor federaliste.
Citeşte aici continuarea şi spune şi tu: care vor fi, pentru Marea Britanie şi Europa, consecinţele refuzului premierului Cameron de a semna tratatul interguvernamental?
